Limba rusă - ca la ea acasă în Moldova

Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu situaţia limbii ruse în Republica Moldova. "Spaţiul (în care se vorbeşte) limba rusă s-a redus în perioada alegerilor parlamentare", a declarat Medvedev, la forumul presei europene şi asiatice. Cum aşa stimabile, de unde aveţi astfel de informaţii, de altfel ironate? Cum s-a vorbit limba rusa în Moldova, aşa şi se vorbeşte, posibil chiar mai mult ca înainte. Cum erau scrise pe străzi afişele şi publicităţile în rusă aşa şi au rămas. Cum s-au vândut ziare ruseşti sau în limba rusă aşa şi se mai vând. De unde "вдруг" a apărut această îngrijorare (isterică) faţă de limba rusă, că doar vezi tu şi în Parlamentul ţării căţeluşii tăi fideli, comuniştii, tot în rusă hămăie? Domnule Medvedev vă recomand un cântec al maestrului Nicolae Sulac care spunea aşa:"кто такой, что за клиенты, предявите документы, pe pământul nostru drag". Apoi domnule Medvedev, nu mai îndrăzniţi vă rog frumos să deranjaţi un întreg popor, care stă cu limba rusă-n gât de ani buni, lăsaţi-ne în pace, că limba rusa are un statut şi aşa destul de înalt în Moldova, nu vă mai plângeţi.

Filmuletul: Tara Povestilor.

Un film despre trei familii din Moldova, Romania si Danemarca!

DEZBATERE: "Crăciunul: 25 decembrie sau 7 ianuarie?"

Preluat de Unimedia


În pofida ultimelor declaraţii nu doar a lui ÎPS Marchel, ci şi a mai multor oameni religioşi, politici sau chiar de rând, propun să discutăm la tema Crăciunului, când totuşi îl sărbătorim, pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie? De ce? Europa serbează pe 25, Moldova pe 7, vrem în Europa, cum rezolvăm dilema dată? Cum ajungem la un numitor comun?Opiniile, părerile, dovezile şi tot ce aveţi de spus, le puteţi scri în comentarii:

Русофобия, её виды и опасность их проявления

Русофобия - предвзятое, подозрительное, неприязненное отношение ко всему, связанному с Россией, частный случай ксенофобии.Впервые термин «русофобия» был применён русским поэтом Фёдором Тютчевым в связи с появлением в Европе враждебности к России после подавления русскими войсками венгерской революции 1848—1849 годов в Австрийской империи, после чего Российскую империю стали называть «жандармом Европы». Русофобии Тютчев противопоставлял панславизм.

Русофобия на культурно-бытовой почве, возникшая на Западе вследствие представления о своём культурном и экономическом превосходстве. Как правило, подобное отношение в западных странах (Германия, США, Великобритания) основывается на представлении о русских как о «варварах» со слабо развитой материальной культурой и приверженностью к автократической власти, противопоставляемой демократическому управлению.[источник не указан 207 дней] С падением «железного занавеса» это мнение вновь актуализировалось как негативное отношение к русским и русскоязычным мигрантам (связанное с их вовлечённостью в определённые сферы криминальной деятельности — проституция, русская мафия).

Русофобия на либеральной и национально-освободительной почве. Исходит из представления о России (сначала царской, затем коммунистической) как о силе, подавляющей и угнетающей всякие проявления свободы как внутри, так и вовне, а о русских — как об агентах этой силы (что было афористически выражено в известном определении России как «международного жандарма»). Это отношение зародилось во времена Священного союза, и его придерживалась значительная часть европейского общественного мнения, от монархиста Кюстина до социалистов Маркса, Энгельса и др. Подобные представления актуализировались со всяким актом подавления Россией или СССР национально-освободительного движения (Венгрия, 1848 и 1956; Польша, 1831 и 1863; Чехословакия, 1968; подавление в СССР любых проявлений национализма малых народов; чеченский конфликт в 1990-е — 2000-е гг.).
Русофобия на расовой почве. Представление о русских — и вообще славянах — как о «неполноценной расе» активно использовалось в нацистской пропаганде.
Русофобия эмигрантов — наиболее заметна в интернете, как в месте со свободным общением. Проявляется в различных политических и других форумах в виде комментариев, направленных против всего, происходящего в России. Термин "русофобия" часто используется в качестве "ярлыка", навешиваемого на любые критические высказывания эмигрантов о недостатках российского государства и общества, хорошо заметных на фоне жизни в других странах.

По мнению эксперта Московского бюро по правам человека (МБПР) С. Чарного существуют так называемые «низовая» и «элитная» русофобии.

Низовая (массовая) русофобия — негативное отношение к русским, существующее в широких слоях населения.

Элитная русофобия — антирусские действия властей некоторого государства или региона.

Русофобия элитная не всегда сопрягается с русофобией низовой. Проявления негативного отношения к русским в массе населения могут пресекаться властями, не склонными к русофобии. В других случаях наоборот, антирусские риторика и действия правящей верхушки может соседствовать с преимущественно доброжелательным отношением к русским в народной среде. Наиболее опасным представляется одновременное проявление массовой и элитной русофобии. Один из критериев опасности этнических фобий — наличие влиятельных политических или общественных движений, находящих широкую поддержку среди населения и ставящих своей целью уничтожение или изгнание какого-либо народа (см. геноцид). По отношению к русским такие призывы раздавались в нацистской Германии («Русский должен умереть, чтобы жили мы»). В 1990-е гг. подобные лозунги появились в сепаратистской Ичкерии («Русские, не уезжайте, нам нужны рабы и проститутки», — такая надпись, выложенная белым камнем, при Дудаеве находилась при въезде в Грозный) и сопровождались массовым насильственным «выдавливанием» русскоязычного населения из Чечни.Историю русофобии на уровне государственной политики и имеющих распространение общественных настроений можно проследить вполне отчётливо с 1840-х годов, когда имперская антилиберальная и милитаристская политика Николая I после ряда военных успехов стала вызывать опасения и восприниматься некоторыми европейскими державами как угроза их интересам.

До сих пор появляются статьи, в которых утверждается, что по улицам российских городов бродят белые медведи, а крестьяне от радиации «слабо светятся по ночам»

Литература

Платон Лукашевич. Причины ненависти Англичан к Славянским народам. Киев: Типография К. Н. Милевского. 1877
'Ревизия' отечественной истории. «Российские Вести». Михаил БАРАНОВ, Дмитрий ЖАНТИЕВ, 22 февраля 2007 http://www.inosmi.ru/print/233012.html
ВИШНЕВСКИ Эдвард. РОССИЯ В ПОЛЬСКИХ УЧЕБНИКАХ ИСТОРИИ. http://www.historia.ru/2004/01/poland.htm

Cum suferă ai noştri din Bucovina

În Bucovina de Nord şi raioanele Teceu şi Rahău din Transcarpatia trăieşte cel mai mare număr de etnici români, conform recensămintelor ucrainiene. Numărul de studenţi români la Universitatea din Cernăuţi a scăzut rapid în perioada sovietică. În 1991-92, ultimul an de conducere sovietică, numărul acestora era de doar 4,44% (434 din 9.769 studenţi în total) . În personalul facultăţilor este evidentă slaba reprezentare a românilor. În acelaşi an universitatea avea 465 profesori ucrainieni (77,1%), 102 ruşi (16,9%), 9 moldoveni (1,4%), 7 români (1,1%), 6 belaruşi (0,9%), etc. Chiar şi după declaraţia de independenţă a Ucrainei, numărul studenţilor români la Universitate a continuat să scadă la numai 3,9% în 1992-93, mult mai puţin decât procentajul populaţiei române din regiune. Din 1997, s-au oferit burse unor studenţi pentru a studia la universităţi din România. În 2001 Alianţa Creştin-Democratică a Românilor din Ucraina a raportat lipsa de posibilităţi a românilor de a studia la Cernăuţi în limba lor maternă.

Trebuie făcută observaţia că situaţia este identică şi pentru celelalte minorităţi din Ucraina, iar sistemul de educaţie superioară este în limba ucraineană, majoritatea universităţilor neoferind educaţie nici în limba rusă, deşi limba rusă este limba maternă pentru o parte mai mare a populaţiei din Ucraina.
În acelaşi timp există şcoli cu predare în limba română, de asemenea ziare, canale TV şi radio. Organizaţiile româneşti au reclamat şi faptul că 19 sate locuite de români nu mai beneficiază de şcoli în limba maternă, situaţia lor fiind mai rea decât era sub regimul sovietic.
Cetăţile moldoveneşti din Ucraina (Hotin, Cetatea Albă) sunt prezentate ca fiind succesiv slave (Haliciene, Polono-lituaniene) apoi turce, fără nici-o referinţă la trecutul lor românesc. Satele româneşti din Bugeac au rămas debotezate în ciuda cerinţelor locuitorilor (1991: Adămeşti=Primorske, Păpuşoi=Rascoşne, Gălileşti=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumuşica-Veche=Alexandrivka, Frumuşica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezenţa românească în dreapata Nistrului este redată excluziv ca o ocupaţie străină, nicidecum ca o parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni.
Nu ne luaţi ce avem mai scump !

EXCLUSIV: MAI a reţinut o grupare criminală, care l-a jefuit pe actorul rus Alexandr Ţecalo

Cu câteva luni în urmă, poliţia din Moscova a reţinut capul unei grupări criminale, specializată în comiterea jafurilor vilelor şi caselor oamenilor bogaţi din Moscova şi Sankt Petersburg. Această grupare este învinuită de spargerea şi jefuirea casei actorului rus Alexandr Ţecalo. Absolut toţi membrii acestei grupări s-au dovedit a fi cetăţeni ai Republicii Moldova. Cinci dintre ei fiind locuitori ai satului Ermoclia, raionul Ştefan Vodă. Complicii săi imediat după arestarea liderului lor, au fugit în Moldova, unde tot nu s-au liniştit. Criminalii au comis un şir de atacuri în localităţile Ştefan Vodă, Ungheni, Călăraşi, Chişinău, Căuşeni. Apropo, pe 14 august, criminalii a efectuat un jaf de 100.000 lei şi au furat un Ford Transit, în raionul Căuşeni. Apoi au atacat primăria din Grigorievca, raionul Căuşeni, de unde au extras 5000 lei. Zilele trecute, MAI i-a reţinut pe aceşti indivizi, care aveau la dânşii 10 pistolete, 4 puşti de vânătoare, 2 automate Kalaşnicov şi multe lucruri preţioase, plus bani. Printre aceste bunuri s-au depistat şi bunurile actorului rus A. Ţecalo, nici mai mult, nici mai puţin de 250.000 EURO .Deci apare întrebarea, cum dracu au izbutit aceşti infractori profesionişti să facă naveta Moldova - Rusia, efectuând crime după crime, fără a fi pedepsiţi?!

Mitropolia Moldovei vs Guvernul Filat

S-a dat startul campaniei electorale ! Din nou comuniştii scot aşii din mânecă şi încearcă să-i bată măr pe azartaţii liberali-democraţi. Aşa cum niciodată nu a fost ascuns faptul că Mitropolia Moldovei este o armă impunătoare, aflată sub gheara comunistă, care şi-a jucat un rol decisiv în cele 2 campanii electorale, de ce atunci nu ar fi aruncată în luptă şi în a treia campanie? Şi aşa cum trebuia început tot show-ul preelectoral de la un pretext, decizia lui Filat de a declara 25 decembrie zi liberă este una picată la ţanc.
Mitropolia Moldovei este indignată de “decizia samovolnică“ a Guvernului Filat de a declara ziua de 25 decembrie, zi liberă. Într-o declaraţie a Mitropoliei Moldovei se precizează că Naşterea Domnului (Crăciunul) în Moldova este marcată de creştini la data de 7 ianuarie, specificându-se că “serbarea conform unui sau altui calendar nu poate fi o decizie samovolnică“.“Dacă autorităţile au adoptat această decizie luând în calcul faptul că celelalte confesiuni religioase serbează Naşterea Domnului în data de 25 decembrie, nedumerirea rămâne la fel de mare. Biserica Ortodoxă din Moldova are o atitudine respectuoasă faţă de reprezentaţii tuturor cultelor înregistrate legal pe teritoriul ţării noastre, însă acordarea unei zile libere la nivel naţional din cauza convingerilor religioase ale unei minorităţi pare bizară“, se precizează în comunicat.
Potrivit comunicatului, “ambiguitatea situaţiei se manifestă prin faptul că nu este clar motivul acestei hotărâri, având în vedere că atât Mitropolia Moldovei, cât şi Mitropolia Basarabiei, conform statutului se conduc de calendarul iulian, ceea ce presupune că sărbătorirea Crăciunului în ziua de 25 decembrie este exclusă“. “Suntem într-o ţară unde avem alese sărbători şi tradiţii, care ne reprezintă ca neam şi cultură. Să nu pierdem ceea ce am moştenit, să nu ne vindem identitatea noastră. Să păstrăm duhul Bisericii în toate activităţile noastre. Aşa vrea să ne vadă Bunul Dumnezeu, rugându-ne într-un cuget şi în unitate“, se spune în declaraţia Mitropoliei Moldovei cu privire la decizia Guvernului de a declara ziua de 25 decembrie – zi liberă.
Totodată, Mitropolia Moldovei “sugerează autorităţilor să revadă această decizie şi să ţină cont că sărbătorile religioase se stabilesc conform calendarului bisericesc şi nicidecum celui laic“.Recent şi Episcopul de Bălţi şi Făleşti, ÎPS Marchel a emis presei o declaraţie în care se spune că “decizia Guvernului de a declara 25 decembrie zi de odihnă atentează indirect la tradiţii“, “fiind una fără precedent“. “Cu toate că Moldova se află în imediata apropiere de Europa, unde pe 25 decembrie se sărbătoreşte Naşterea Domnului, la noi această zi era una obişnuită, de lucru, respectându-se tradiţiile moşilor şi strămoşilor noştri, şi principiile calendarului de stil vechi“, spune Episcopul de Bălţi şi Făleşti.
Nu distrugeţi "preoţilor" şi "episcopilor" Biserica Ortodoxă, nu vă bateţi joc de creştinism şi temeţi-vă de Dumnezeu !

Al treilea val de deportări (31 martie - 1 aprilie 1951)

Ultima deportare în masă a populaţiei basarabene a avut loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 şi a vizat, de această dată, elementele religioase considerate un pericol potenţial la adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operaţiunii, numită SEVER (rom. Nord), au fost vizaţi în primul rând membrii sectelor religioase, mai cu seamă cei care se numeau martorii lui Iehova. Operaţiunea SEVER a fost pusă în aplicare în baza aceleiaşi Hotărâri a Consiliului de Miniştri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 şi Hotărârii Consiliului de Miniştri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviştilor şi membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane.

Acţiunea a început la ora 04,00 şi s-a încheiat la ora 20,00 în aceeaşi zi. Au fost arestate şi deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii), în special acuzate de apartenenţă la secta religioasă Martorii lui Iehova.

La această operaţiune au participat 546 de lucrători operativi ai Securităţii, 1.127 ofiţeri şi soldaţi din Ministerul Securităţii, 275 ofiţeri şi soldaţi de miliţie şi 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eşaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinaţie la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câţiva copii şi au murit câteva persoane bolnave.

Marcheluş, vrem în Europa !

Recent ÎPS Marchel, episcopul de Bălţi şi Făleşti a făcut criză de nervi la indicaţia autorităţilor de la Chişinău ca ziua de 25 decembrie să fie declarată zi liberă pentru ca creştinii ortodocşi să poată sărbători Crăciunul pe stil nou, aşa cum îl sărbătoresc fraţii de peste Prut, dar şi întreaga Europa spre care tindem cu multe bale. Episcopul de Bălţi şi Făleşti, aminteşte în declaraţia sa că trecerea de la un stil la altul a bisericilor ortodoxe a fost însoţită întotdeauna de sciziune şi tulburări.Eu însă l-aş întreba altceva, dacă tot îi atât de grijuliu, patriot şi creştin, de ce în cele 2 campanii electorale din acest an l-a susţinut pe Vladimir Voronin cu mâni şi picioare? De ce făcea săptămânal adunări cu preoţii nu doar din Bălţi şi Făleşti, ci şi din mai multe localităţi din nordul ţării ca să le dea indicaţii pe cine să voteze? Că poate Marchel nu ştie că pe parcursul istoriei comuniştii au distrus biserici, au omorât în chinuri preoţi, călugări, au călcat în picioare crucea şi tot ce-i creştinesc sau poate îndeplinea doar ordinul comunistului ordinar ÎPS Vladimir? Nu ştiu ce mai caută el la postul pe care îl ocupă, dar ar trebui să-i fie ruşine, dacă nu de noi păcătoşii, atunci măcar de Dumnezeu. Ar cam fi trebuit Voronin să-i ofere ordinul Gloria Muncii, la cât efort a depus Marchel, cu câtă splendoare convingând enoriaşii că singura noastră scăpare este PCRM-ul. Urât nene, urât.

Nicolae Iorga - 69 ani de la moarte

„Cunoaşterea aproape monstruoasă a istoriei universale şi româneşti în cele mai mici detalii direct de la izvoare i-a îngăduit istoricului să improvizeze la cerere şi în scurt timp istorii parţiale; şi acestea nu sunt simple îndreptare, sunt sinteze complete, uneori disperant de amănunţite, egoiste în note, până a nu lăsa altuia bucuria unui adaos.” Acesta este Nicolae Iorga în viziunea criticului George Călinescu şi, desigur, are perfectă dreptate. N. Iorga apare drept una din cele mai remarcabile personalităţi ale spaţiului românesc contemporan. Scriitor, poet, dramaturg, politician, orator de temut pentru adversarii săi. Dar mai întâi de toate istoric. În cultura românească de la începutul secolului XX lui N. Iorga i-a revenit rolul lui Voltaire. Fiind dotat cu o memorie extraordinară, cunoştea la perfecţie istoria universală şi cea a românilor. Este foarte difi cil să alegi un domeniu al istoriei, fi e cât de îngust şi umbrit, fără să constaţi că N. Iorga a trecut deja pe acolo şi tema respectivă este tratată în una din operele sale. Dacă i-am frunzări monografi ile, am constata că N. Iorga a analizat toate domeniile istoriei româneşti – a descris toate provinciile române, a caracterizat aproape toate personalităţile marcante din diferite perioade, a scris opere pe tema istoriei culturii, istoriei armatei, istoriei bisericii, istoriei călătorilor străini, istoriei literaturii, istoriei familiilor domnitoare. Una din personajele-cheie din opera marelui istoric este chipul lui Ştefan cel Mare, pe care îl consideră cea mai importantă şi strălucită fi gură a poporului român. N. Iorga a fost printre primii savanţi, după A. D. Xenopol, care a demonstrat din punct de vedere ştiinţifi c teoria continuităţii cu referire la originea geto-daco- romană a poporului român. Pentru a realiza munca sa titanică, N. Iorga a studiat aproape toate izvoarele scrise, cunoscute pe timpul lui. Pe parcursul vieţii a vizitat diverse state – Franţa, Elveţia, Austria, Italia şi de fi ecare dată a cercetat arhivele în căutarea unor noi izvoare istorice. Cunoaşterea la perfecţie a limbilor franceză, italiană, greacă, germană şi latină i-a ajutat mult în realizarea acestor cercetări. Multe articole au fost scrise direct in limbile franceză, germană, şi în felul acesta a făcut cunoştinţă lumii întregi istoria neamului nostru. Dar în operele sale N. Iorga apare nu numai ca istoric-savant. El apare şi ca istoric-povestitor. Prin cuvinte accesibile pentru omul simplu, N. Iorga a relatat istoria neamului românesc de la origini şi până în perioada interbelică. În anii ’30 ai secolului trecut majoritatea românilor şi-au putut afl a istoria neamului său anume datorită operelor lui N. Iorga adresate poporului. În perioada sovietică în RSSM nu era agreată istoria poporului român cu domnitorii şi faptele lor măreţe din trecut, dar uite că memoria omului simplu a fost mai puternică decât ideologia politică comunistă şi în serile lungi buneii povesteau nepoţilor poveşti cu falnici domnitori, lupte glorioase, fapte măreţe. Abia când au crescut, nepoţii au înţeles că ceea ce considerau ei că sunt poveşti de fapt erau secvenţe din opera lui N. Iorga. Atât de puternic a fost cuvântul marelui istoric, că a răzbătut până şi la inima simplului ţăran. N. Iorga a fost un mare patriot al neamului nostru. Pe tot parcursul vieţii a rămas fi del ideii unităţii statului român. În călătoriile sale a vizitat şi Basarabia, rămânând profund impresionat de locurile pitoreşti şi personalităţile acestui meleag. O pagină aparte în operele sale a destinat-o lui C. Stamati, Z. Arbore, S. Murafa, Al. Mateevici. În tragica vară din 1940 N. Iorga a stat în fruntea celor ce au protestat categoric împotriva cedării Basarabiei URSS. Considera că România trebuie până la urmă să-şi protejeze fraţii basarabeni, spunând că urmaşii nu ne vor ierta această slăbiciune. Pentru timpurile tumultoase de atunci vedea două pericole mari – comunismul şi fascismul. Acest lucru legionarii nu-l vor uita. Trebuie de recunoscut că relaţiile dintre N. Iorga şi legionari erau foarte încordate. Marele istoric niciodată nu a recunoscut acţiunile acestui partid şi refuza să se supună ordinelor lui. A refuzat să îmbrace uniforma unică impusă de legionari profesorilor universitari, spunând: „Îmi ajunge că îi văd, nu vreau să-i mai aud”. N. Iorga a avut un sfârşit tragic. În noaptea de 27 noiembrie 1940 a fost ridicat de la vila sa de la Sinaia de un grup de legionari. A doua zi trupul neînsufl eţit al marelui istoric a fost descoperit în pădurea de la Prahova, ciuruit de gloanţe. Membrii Gărzii de Fier l-au considerat responsabil de moartea comandantului lor Corneliu Zelea Codreanu. În felul acesta s-au răzbunat pentru toate acţiunile rebele ale lui N. Iorga. De fapt nici comuniştii, atât români, cât şi sovietici nu l-au acceptat, mult timp opera lui fi ind interzisă. Numele lui Nicolae Iorga este recunoscut atât în spaţiul românesc, cât şi în plan mondial. Este autor a peste 1250 opere şi 25000 de articole. Fostul său secretar i-a dat o înaltă apreciere: „academicul tuturor academicienilor, doctor al tuturor universităţilor”. Omul care a pus mai presus de toate Dreptatea şi Adevărul istoric. Cuvintele adresate studenţilor săi în 1932 pot fi apreciate drept un adevărat testament urmaşilor: „Să ştiţi voi că eu nici în mormânt n-am să mă odihnesc, am să fi u tot cu ochii pe voi, am să vă îmboldesc şi-am să vă mustru ca să nu vă lăsaţi pe tânjală, să nu uitaţi ce aveţi de făcut, să nu vă uitaţi datoria faţă de cei care-au fost şi, mai ales, faţă de cei care vor veni”.
autor:Angela ZEAMĂ, profesor de istorie, Liceul Teoretic „C. Stere”

Basarabia şi Bucovina de Nord: Al doilea val de deportări (5-6 iulie 1949)

Operaţiunea din 1949 a fost denumită conspirativ IUG (rom. SUD). Pe drept cuvânt, evenimentul a fost catalogat ulterior drept "cea mai mare deportare a populaţiei basarabene". Pregătirea ideologică şi decizională a deportării masive a demarat activ în primăvara anului 1949, când s-a pus deschis problema. La 17 martie 1949, V. Ivanov, preşedintele Biroului pentru RSSM, şi N. Covali, într-o scrisoare adresată lui Stalin, rugau CC al PC(b) din toată Uniunea să permită deportarea din republică a 39.091 de persoane: chiaburi, activişti ai partidelor profasciste, etc. La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al PC " Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus"

Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul şi Aktiubinsk, precum şi regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia. Se preconiza ca deportarea să aibă loc în iunie 1949, sub controlul şi răspunderea Ministerului Securităţii de Stat (KGB). Deportarea culacilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi şi a familiilor lor urma să aibă loc conform listelor vizate de Sovietul Miniştrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane - conform deciziei Consfătuirii Speciale (Osoboie Soveşcianie) a Ministerului Securităţii de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era împuternicit să organizeze escortarea şi transportarea deportaţilor din RSSM, controlul administrativ al acestora în teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadării, angajarea lor în colhozuri, sovhozuri şi la întreprinderi.

Organizarea echipei care urma să se ocupe de deportare s-a făcut în perioada 23-24 iunie. Din conducere făceau parte: general-maiorul Iosif Lavrentievici Mordoveţ - ministrul Securităţii RSSM, general-maiorul Ivan Ilici Ermolin - împuternicitul MGB al URSS, colonelul Aleksandr Alexeevici Kolotuşkin- adjunctul ministrului Securităţii RSSM pe cadre. Tot aici era specificată echipa grupelor informativă, operativă, de evidenţă, de transmisiune, conducerea grupurilor operative de serviciu, echipa maşiniştilor. Per total erau 30 de persoane, absolut toate din structurile MGB al RSSM. Din Moscova în RSSM au venit 32 de medici şi 64 asistente medicale, care au fost cazaţi, asigurându-li-se hrana şi toate condiţiile necesare în aşa fel, încât să se ţină în secret scopul venirii lor. Echipa de conducere a operaţiunii „IUG” şi-a început activitatea la 24 iunie 1949.După ce au decurs toate pregătirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chişinău (Selivanovskii, Mordoveţ, Ermolin) a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu următorul text: Raportaţi până la ora 14.30 dacă sunteţi pregătiţi pentru realizarea operaţiei „IUG”. Între orele 11.30-13.10, toate sectoarele din republică au primit această telefonogramă şi urmau să răspundă. Intrucât răspunsul a fost pozitiv, în aceeaşi seară la staţiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative şi militare necesare, ele fiind dosite şi ţinute în secret.Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru începutul operaţiunii. Ministrului de Interne al URSS i s-a raportat finisarea pregătirilor pentru desfăşurarea operaţiunii „IUG”. La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republică le-a fost trimisă directiva strict secretă a MGB al URSS şi MGB al RSSM cu privire la începutul operaţiunii „IUG”. Se ordona începutul deportării şi raportarea peste fiecare două ore a evoluţiei operaţiunii, a tuturor incidentelor, problemelor şi dificultăţilor care apar pe parcurs. Peste 24 de ore de la finisarea operaţiunii, trebuia să se raporteze despre totalizarea deportării, indicându-se numărul celor deportaţi - al femeilor, bărbaţilor şi copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportării spre staţiile de îmbarcare sau de la staţiile de îmbarcare).Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 Cu privire la obţinerea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina şi redobândirea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia, conform căruia românii basarabeni, fiind declaraţi cetăţeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administraţia românească şi trădaseră, astfel, patria sovietică. Dar românii din Bucovina n-au solicitat niciodată cetăţenia sovietică, iar basarabenii n-au avut-o, ca să o redobândească.Operaţiunea de deportareOperaţiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineaţă şi a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.Aşa cum s-a întâmplat cu deportarea în masă din iunie 1941, nu toţi cei care au fost incluşi iniţial în liste au fost deportaţi. Documentele de arhivă arată în mod concludent că, de această dată, vestea despre planificarea unei operaţiuni de deportare a făcut înconjurul provinciei cu săptămâni înainte, graţie informaţiei oferite de anumiţi reprezentanţi ai puterii care şi-au înştiinţat rudele vizate în acest sens.Autorităţile au încercat, de aceea, să ţină în mare secret măcar data desfăşurării operaţiunii şi din această cauză unele primării au primit listele abia în ziua operaţiunii.Din totalul de 12 860 de familii incluse iniţial în liste, n-au fost ridicate 1 567 familii, iar acest lucru s-a întâmplat din cauze diferite: 274 familii intraseră între timp în colhoz; 240 - au prezentat, chiar în timpul operaţiunii de strămutare, dovezi documentare care atestau că unii membri ai familiei făceau armata; 35 familii aveau ordine şi medalii sovietice; 508 - îşi schimbaseră domiciliul, iar 105 familii reuşiseră să se ascundă.Arestările s-au făcut noaptea cu forţele soldaţilor veniţi în sate cu maşinile. Unii cetăţeni care au încercat să scape cu fuga au fost împuşcaţi. Gospodarii arestaţi împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcaţi cu forţa în vagoane pentru vite şi duşi. Toate bunurile - casele, utilajul ţăranilor deportaţi - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofiţerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulţi dintre gospodarii deportaţi nu au mai revenit în patrie, au fost împuşcaţi pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autorităţile comuniste sovietice a depăşit toate aşteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce priveşte efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie - noiembrie 1949 cota gospodăriilor ţărăneşti care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97% în ianuarie 195167. Prin urmare, după operaţiunea de deportare, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populaţiei locale, ţăranii, şi cei care erau cei mai refractari faţă de puterea sovietică, sunt nevoiţi să-şi schimbe atitudinea. Frica de o nouă operaţiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunţe la gospodăriile lor şi să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înţeles că nu va cruţa nici un fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportaţi în iunie 1949 erau incluşi în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităţilor de la Moscova.Estimarea numărului de victimeConform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni . Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporţie a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieşind din 3 membri ai familiilor. Se ştie, însă, că au fost ridicate familii cu 7-8 şi chiar 14 copii.Dupa alte surse, cele 11.293 de familii reprezentau 35.796 persoane, din care 9.864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate chiaburi, iar celelalte acuzate de colaborare cu fasciştii, de apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale.

De ce nu se stinge lumina în Republica Moldova?

Guvernul Filat nu se supune „prezicerilor” pesimiste şi continuă sa adune bile albe. În pofida pronosticurilor pesimiste şi împotriva voinţei comuniştilor, cabinetul, cu mici excepţii, vorbeşte şi face. Lumina nu se stinge în satele moldoveneşti, salariile, bursele şi pensiile se achită la timp, iar despre galoşi rar cine îşi mai aminteşte. Despre criza cadrelor nici vorbă: cine nu credea poate să-şi satisfacă curiozitatea şi să afl e că „nasc” oameni şi alte partide decât PCRM – s-a fi nalizat, în mare măsură, completarea ministerelor şi departamentelor, iar acum urmează să se limpezească apele şi în teritoriu. Nu de alta, dar nu poţi face lucruri noi cu oameni vechi sau, cum ne-a arătat viaţa, nu-i bine când într-o echipă joacă şi Tanda, şi Manda. În societate nici zare de panică – oamenii s-au săturat de confruntări şi reglări de conturi (numai unii reprezentaţi ai PCRM toarnă, din când în când, benzină în focul care se stinge), îşi caută de treabă şi, încet cu încetul, uită că au existat şi alte guverne. Dimpotrivă, ceea ce a făcut actualul cabinet în câteva săptămâni nu au făcut foştii guvernanţi în opt ani. Doar câteva exemple: au fost deblocate relaţiile cu ţările vecine – vizita premierului la Bucureşti şi convorbirea avută la Yalta cu Iulia Timoşenco au dat efectul scontat or, astăzi nimeni, cu excepţiile de rigoare, nu mai priveşte chiorâş la Ucraina şi România, suspectândule în rea-voinţă faţă de mioritica Basarabie; poate pentru prima dată în istoria contemporană a Republicii Moldova autorităţile sunt tentate să dialogheze cu Moscova nu din considerente gen mare-mic, bogat-sărac, dar din poziţii egale (zic „tentate”, fi indcă intenţiile sănătoase trebuie cimentate cu acţiuni concrete); după luni întregi de tergiversare a fost semnat, în doar câteva zile, acordul cu România despre micul trafi c la frontieră şi peste 1.200.000 de cetăţeni vor avea undă verde peste Prut; accesul liber al moldovenilor în spaţiul european şi aderarea republicii la UE nu mai ţin de domeniul fantasticului, dar sunt o prioritate majoră a actualei puteri; organele de drept au decis să pună capăt mafi ei cărnii, mafi ei peştelui, mafi ei ţigărilor şi altor feluri de mafi i; au fost revocaţi din funcţii o mulţime de ambasadori care promovau în exterior nu imaginea republicii, dar lustruiau fără ruşine faţa fostei guvernări… Bineînţeles, lăstarii noului îşi fac cu greu loc în această societate bolnavă, iar orice mişcare a cabinetului Filat este luată în ţeapă de acei care nu pot ieşi din mrejele trecutului şi care consideră în continuare că numai ei sunt în stare să fericească acest popor, minţit cu neruşinare ani de zile. Faptul că actuala guvernare nu agreează populismul ieftin şi spune lucrurilor pe nume este speculat de exponenţii vechiului regim, care arată, cu cinismul care îi caracterizează, cu degetul la trecutul nu chiar îndepărtat – chipurile, mai ţineţi minte cum noi vă majoram, aproape în fi ecare trimestru, salariile şi pensiile, iar aceştia strâng tot mai mult cureaua? Deprinşi să ducă lumea cu bombonica şi să ascundă starea reală a lucrurilor, aceştia uită să spună că doi-trei ani în urmă nu era criză, că majorările de salarii şi pensii nu făceau faţă creşterii galopante a preţurilor şi serviciilor şi că astăzi strânge cureaua nu numai săraca Moldovă, dar şi bogata Germanie. Altfel, „tumănirea” minţilor cetăţenilor continuă, iar rolul de lider în acest masiv atac ideologic îl păstrează televiziunea publică. Ca şi pe timpurile de tristă amintire aici se promovează cu neruşinare imaginea partidului afl at în opoziţie şi se lasă premeditat în umbră activitatea actualei guvernări. Orice afi rmaţie a puterii, indiferent de gravitatea acesteia, este caracterizată pe toate feţele de liderii opoziţiei, iar timpul oferit părţilor nu este în folosul guvernării. După o constatare a unui demnitar, care ocupă un minut-două, urmează declaraţii de patru-cinci minute de la conferinţele de presă ale comuniştilor. Iurie Muntean şi Igor Dodon au devenit adevărate vedete ale postului de televiziune Moldova-1, iar emisiunea „Mesager” fără aceste două personaje pare de neconceput. Nu zic, Doamne fereşte, că trebuie închisă gura opoziţiei, dar cum rămâne cu măsura?

autor: VICTOR COBĂSNEANU (Observatorul de Nord)

LSBR te cheamă să Trimiţi o carte peste Prut

Liga Studenților Basarabeni din România, împreună cu asociațiile locale pe care le reprezintă, a lansat recent campania națională de colectare a cărților Trimite o carte peste Prut! În acest context, Liga Studenților Basarabeni din București își propune să coordoneze campania la nivel de capitală și lansează un apel către toți cei care sunt dispuși să ne sprijine în desfășurarea acesteia. Sunt binevenite cărţi de literatură românească şi universală, poezie, enciclopedii, atlasuri, carte şcolară, precum și literatură istorică (cu mențiunea că programul orelor de istorie a românilor din România nu coincide cu cel din Basarabia, manualele fiind diferite).

Campania are ca beneficiari bibliotecile și şcolile din satele Republicii Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană. Aceste biblioteci au fost selectate pe criteriul lipsei de cărţi în limba română şi a numărului de copii înscrişi. LSBB se angajează să asigure inventarierea, împachetarea şi transportul cărţilor. Cărțile vor fi donate în mai multe etape, având în vedere că realizarea campaniei depinde inclusiv de formalitățile legate de trecerea frontierei, de transportarea cărților, precum și de alți factori greu de prevăzut.

Le mulțumim celor care au contribuit sau urmează să contribuie la buna desfășurare a campaniei, printre aceștia numărându-se: Ministerul Tineretului și Sportului din Republica Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Asociația Istoricilor din Moldova, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, Asociațiunea Culturală ASTRA, precum și persoanelor care nu reprezintă o asociație sau instituție, dar care și-au manifestat sprijinul față de inițiativa noastră.

Ne exprimăm speranța că numărul celor dispuși să ne ajute în înfăptuirea prezentului demers va spori încontinuu, astfel încât elevii și tinerii din Basarabia să se poată bucura de tezaurul cultural și istoric românesc regăsit în cărțile pe care urmează să le primească datorită efortului nostru comun.

Date de contact:

1. LSB București: Dan Nicu – 0747733256 (dannicu1989@yahoo.com), Tudor Cojocaru – 0743778940 (tudor.cojocaru@gmail.com)

2. GIB Cluj: Elena Biciuc – 0748252786 (elenabiciuc@yahoo.com)

3. LSB Timișoara: Svetlana Ursu – 0745966170 (svetlana_ursu@yahoo.com)

4. GIRB Suceava: Oxana Greadcenco – 0756407054 (oxana_greadcenco@yahoo.com), Petru Ciolpan – 0747291138 (petru_ciolpan@yahoo.co.uk)

5. LSB Galați: Svetlana Popescu – 0748338336 (svetlana.popescu@gmail.com), Mihai Crețu – 0757373706 (mihaigcretu@yahoo.com)

6. OSBB Brașov: Octavian Apostol – 0747376141 (apostol_octavian@yahoo.com)

7. ASEB Oradea: Anatol Cojocari – 0746927391 (cojocarianatolie@yahoo.com), Irina Samson – 0756663675 (irincutz@yahoo.com)

8. ASB Craiova: Ludmila Motroi – 0753545716 (milla_milla_87@yahoo.com), Dumitru Belegurschi – (gimy87@yahoo.com)

9. OSB Constanța: Anatol Tinică – 0761811967 (dacia_rom@yahoo.com), Vera Bocancea – 0740689268 (rikutza_v@yahoo.com)

10. ATRAG Iași: Igor Drangoi – 0753376512 (igor_drangoi@yahoo.com), Mariana Solonari – (solonaru_mariana_ion@yahoo.com)

11. ASEB Bacău: Alexandru Gheorghiță – 0746991883 (jawistu@yahoo.com)

12. LSB Ploiești: Sergiu Brașoveanu – 0743591907 (brsvnsergiu@yahoo.com)
Departamentul de Comunicare al LSBB

Peste 50 de ani populaţia R. Moldova se poate reduce cu 1 milion

Conform datelor de la Biroul National de Statistica, rata natalităţii în R. Moldova este de 1,2 copiii pe femeie. Pentru ca o societate să perpetueze este nevoie ca o femeie să dea naştere la 2,13 copiii. Studiile publicate recent de către Biroul ONU din Moldova, arată că peste 50 de ani populaţia R. Moldova se poate reduce cu 1 mln., iar peste 80 de ani populaţia se va reduce în jumătate. Coaliţia Pro-Familia se arată alarmantă de situaţia creată. „Facem apel către Parlamentul, Guvernul, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii, precum şi alte instituţii ale statului să ia atitudine serioasă şi să concentreze eforturile în elaborarea şi implementarea unor politici demografice eficiente. Cerem desfiinţarea acelor departamente, care au ca scop reducerea propriu-zisă a populaţiei. Cerem revizuirea legii despre avort şi altor legi, care duc la distrugerea din interior a naţiunii. De-asemenea, facem apel către toate organizaţiile non-guvernamentale în vederea elaborării comune a politicilor de restabilire şi dezvoltare a demografiei R. Moldova”, se mai arată în apelul Coaliţiei Pro-Familia.

Sursa: www.jurnal.md

Basarabia şi Bucovina de Nord: Primul val de deportări (12-13 iunie 1941)

Deportările din Basarabia şi Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autorităţile sovietice. Nu se cunoaşte o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953. Au existat trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acţiuni de strămutare a basarabenilor şi bucovinenilor au avut loc şi între cele trei valuri. De organizarea deportării s-a ocupat Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS, iar structurile NKGB-iste au fost baza logistică a mecanismului deportării. În mai 1941, Sergo Goglidze a fost numit împuternicit al partidului şi guvernului sovietic în Moldova. Peste o săptămână, la 31 mai 1941, Goglidze i-a trimis lui Stalin o Rugăminte (rus. Prosiba), în care relata că în Basarabia au activat multe partide şi organizaţii bugheze. După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor formaţiuni politice s-au refugiat în România. Rămăşiţele acestor partide şi organizaţii, fiind susţinute activ de serviciile româneşti de spionaj, şi-au intensificat activitatea antisovietică. Acelaşi document includea în categoria elementelor antisovietice şi moşierii, comercianţii, poliţiştii şi jandarmii, albgardiştii, primarii, refugiaţii din URSS şi alte elemente sociale străine. În legătură cu activizarea acestor elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile îndepărtate de nord şi est ale URSS 5.000 de familii.

Ca bază juridică a strămutării a servit Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportării faţă de unele categorii de criminali, aprobat în mai 1941. La 7 iunie 1941, NKGB al RSS Moldoveneşti a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaţilor. Deşi directivele veneau de la Moscova, cei care le-au executat au fost din Basarabia. Oamenii noi ai bolşevicilor erau avansaţi în posturi şi susţinuţi în activitatea profesională. Listele cu deportaţi au fost făcute de NKVD pe bază de delaţiuni, ţinându-se cont de pregătirea şi activitatea capului familiei, de averea sa şi de faptul că a colaborat cu administraţia românească.

Operaţiunea de deportare

Operaţiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) şi a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate şi 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiţi gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinşi în spaimă de cele întâmplate, neînţelegând unde merg şi de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea şi binevoitorul sau binefăcătorul care a denunţat familia şi, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

Deportaţilor le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preţ sau mai util în bagajele celor deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în camioane sau chiar - în unele sate - în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri.

În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.

În Basarabia, 90 vagoane au pornit din staţia Taraclia, 44 vagoane - din staţia Basarabeasca, 44 vagoane - din staţia Căuşeni, 48 vagoane - din staţia Tighina, 187 vagoane - din staţia Chişinău, 48 vagoane - din staţia Ungheni, 83 vagoane - din staţia Ocniţa, 133 vagoane - din staţia Bălţi, 73 vagoane - din staţia Floreşti, 40 vagoane - din staţia Râbniţa, 38 vagoane - din staţia Bolgrad, 103 vagoane - din staţia Arţiz, 340 vagoane - din staţia Cernăuţi.

Destinaţia deportaţilor

Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo două-trei săptămâni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaţilor nu le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie medicală. Astfel, în vagoanele murdare şi fără asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare s-au răspândit diverse boli infecţioase şi mulţi suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morţii.

Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soţie şi copii şi dus în lagărul de muncă forţată, în GULAG. Ceilalţi membri ai familiei erau trimişi în Siberia sau Kazahstan.

Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.

Estimarea numărului de victime

Numărul celor deportaţi se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaţilor ar fi fost de 24.360, sau chiar de 30.000 de persoane.

24% din 1118 cetăţeni reprezintă "populaţia" Republicii Moldova

Mă refer la ultimile sondaje efectuate de Barometrul de Opinie Publică, care dau desigur Partidului Comuniştilor cele mai multe procente referitor la soluţionarea crizei economice din Moldova (24,7%). Amuzant este că satelitul media al comuniştilor, Omega TV, publică această noutate într-un stil pur propagandistic, mai ales în contextul în care ne stau pe nas alegerile anticipate. Citez: "Populaţia consideră că doar PCRM este capabil să scoată Moldova din criză". Alo, care populaţie, populaţia Moldovei este de cca 4 milioane de oameni, nicidecum 1118 cetăţeni intervievaţi. " Din DEX: POPULÁȚIE, populații, s.f. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc., poporație, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeași specie) răspândiți pe un anumit teritoriu.

"Cetăţenii moldoveni ar încredinţa misiunea de depăşire a consecinţelor crizei mondiale în primul rând Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Potrivit rezultatelor Barometrului de Opinie Publică (BOP), publicat marţi, 8 decembrie, în favoarea PCRM la acest capitol au optat 24,7% din respondenţi.Potrivit datelor BOP, PCRM este urmat de actualul partid de guvernământ Partidul Liberal Democrat din Moldova, în capacităţile de depăşire a crizei sunt încrezuţi doar 13,9% din populaţie. În acelaşi timp, doar 1,6% din cei chestionaţi consideră că problema în cauză ar putea fi soluţionată de coaliţia liberală de dreapta, Alianţa pentru Integrare Europeană. Sondajul sociologic Barometrul de Opinie Publică, realizat de Compania IMAS-INC Chişinău, s-a desfăşurat în perioada 16-30 noiembrie curent. În cadrul sondajului au fost chestionaţi 1118 cetăţeni ai Republicii Moldova din 75 de localităţi. Marja de eroare constituie +/- 3%."

În fine, sunt nişte prostii şi nişte bani cheltuiţi aiurea aceste sondaje. De altfel, nişte arme propagandistice, bune pentru defaimări şi campanii electorale, un exemplu este această formulare a articolului de către Omega, alt exemplu bun fiind campania electorală din România, unde în 3 sondaje din 4 câştigase Mircea Geoană.

Populaţia R. Moldova vrea înapoi în URSS

Aproape jumătate din populaţia Republicii Moldova ar vota în favoarea revenirii la URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, condusă de un regim comunist, din care actuala R. Moldova a făcut parte aproape 60 de ani, până în 1991), iar majoritatea consideră că situaţia din domeniul social şi economic era mai bună în perioada respectivă, arată rezultatele Barometrului de Opinie Publică (BOP), cel mai cunoscut sondaj din Republica Moldova, prezentate marţi la Chişinău, relatează AGERPRES.
Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum pentru ca Republica Moldova să redevină parte a URSS, aproape 44% ar vota pentru şi doar 30% împotrivă, arată rezultatele sondajului. Aproximativ 40% ar dori reconstituirea URSS şi a sistemului socialist, iar ceva mai mult de 32% sunt împotrivă.
Aproape 50% din cei intervievaţi au declarat că regretă destrămarea URSS, iar aproape o treime au dat un răspuns negativ. Dintre cei care regretă, peste 25% au acest sentiment pentru că în perioada URSS era mai uşor de trăit, alţii pentru că aveau locuri de muncă, sau pentru că puteau călători liber în ţările URSS.
Aproximativ 48% consideră destrămarea URSS ca fiind un lucru negativ, iar ceva mai mult de o pătrime - pozitiv. Peste 51% consideră că destrămarea a avut un impact negativ asupra dezvoltării Republicii Moldova, şi doar 22% consideră că aceasta a avut un impact pozitiv.
Oamenii ‘duc dorul’ cel mai mult modului în care le erau asigurate locurile de muncă. Astfel, 68% din cei intervievaţi consideră că era mai bine atunci şi doar 10% cred că este mai bine acum. Peste 55% consideră că atunci se asigurau mai bine ordinea în ţară, dar şi asistenţa medicală, iar 57% cred că atunci era mai bine asigurat nivelul de trai. Peste 36% din cei intervievaţi au declarat că în perioada URSS erau mai bine asigurate drepturile omului, în timp ce 24% consideră că acestea sunt mai bine asigurate acum.
Doar în ceea ce priveşte libertatea de practicare a religiei, libertatea de exprimare şi accesul la informaţie oamenii consideră că în prezent situaţia este mai bună decât atunci când ţara era o parte componentă a URSS.
Sondajul a fost organizat de Institutul de Politici Publice din Republica Moldova, cu sprijinul Fundaţiei Soros. Cercetarea a fost efectuată în perioada 16-30 noiembrie pe un eşantion de 1118 persoane, eroarea maximă de eşantionare fiind de 3%.

8 decembrie 1920 - Primul atentat terorist din istoria României

Primul atentat cu bomba din istoria Romaniei s-a produs la 8 decembrie 1920, in sala de sedinte a Senatului. "Masinaria infernala", montata in tribuna, i-a ucis pe ministrul Justitiei, Dimitrie Greceanu si pe senatorii Spiridon (Spirea) Gheorghiu si Dimitrie Radu, episcop de Oradea. Presedintele Senatului, generalul Constantin Coanda, a fost la randul sau grav ranit. Principalul autor al acestui carnagiu care a socat opinia publica romaneasca a fost identificat in persoana lui Max Goldstein, un functionar nascut in Barlad, intr-o numeroasa familie de comercianti evrei. Era poreclit "Omul cu carlig", din cauza faptului ca avea mana dreapta amputata. In ciuda acestei infirmitati, Goldstein isi castigase reputatia de as al explozibililor si de artist al evadarilor. Avea numai 23 de ani, insa era recidivist. Fusese deja condamnat la 10 ani de inchisoare pentru crime impotriva sigurantei Statului, insa, in februarie 1920, reusise sa insele vigilenta gardienilor si apoi sa fuga din tara. Dupa cateva luni petrecute la Odessa, se intorsese in toamna la Bucuresti, decis sa "razbune muncitorimea asuprita", prin acte de terorism. Incercase mai intai sabotarea cailor ferate. Tentativele sale repetate nu au produs, insa, victime. A urmat, apoi, atentatul de la Senat. Max Goldstein a fost capturat abia in noiembrie 1921, cand incerca sa intre din nou in Romania, pe la Giurgiu, incarcat cu 15 kilograme de explozibil. A urmat un proces lung si rasunator. Condamnat la munca silnica pe viata, Goldstein a murit in octombrie 1925, la inchisoarea Doftana, dupa aproape 60 de zile de greva foamei.
În noiembrie 1920, Goldstein încearcă să-l asasineze pe Constantin Argetoianu, ministru al afacerilor interne, cel mai înverşunat politician anticomunist din acea perioadă. Tentativa a eşuat, din cauză că bomba plasată sub vagonul ministerial în care se afla Argetoianu a distrus numai jumătatea neocupată de călători.Se bănuia că grupul lor nu a acţionat singur, ci i-a avut drept complici şi pe alţii, ca Alecu Constantinescu, conducătorul grupului de extremă stângă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta şi a format Partidul Comunist Român (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).
Atentatul a dus la condamnarea comuniştilor în Procesul din Dealul Spirii şi la interzicerea Partidului Comunist. Conducătorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu „Plăpumaru” a respins orice acuzaţie de conspiraţie, iar implicarea partidului este încă nedemonstrată. Directivele Cominternului recomandau acţiuni violente, dar nu e sigură implicarea acestuia în atentat. În mărturia sa de la proces, Cristescu a susţinut că acţiunile lui Goldstein erau mai degrabă inspirate de anarhism.In fata anchetatorilor, Max Goldstein relateaza cu lux de amanunte cum a patruns impreuna cu complicele sau in incinta Senatului, cum a amorsat bomba artizanala si cum si-a petrecut orele premergatoare exploziei: "La ora 9 seara am plecat de acasa cu Loni, care ducea ladita cu explozibile, in spre Senat, trecand prin strazile Decebal, Bd. Coltei, Bd. Carol si apoi intrarea in Senat. La Senat am intrat prin Bd. Carol pe locul viran dintre cladirea veche si cea noua, am inconjurat partea de nord a vechii cladiri, am intrat prin o usa mica ce dadea in curtea Universitatii, unde erau vechile latrine, si de acolo am trecut prin coridorul ce are ferestre inspre Bd. Carol, adapostindu-ne intre pietrele de sub scara ce ridica la Senat pana la ora 12 noaptea. Dupa ce totul se linistise, am ridicat scarile sus si acolo am deschis principala usa de intrare la Senat cu o cheie passepartout. Intai am incercat la usa bufetului, pe care, neputand-o deschide, am renuntat la ea. Vroiam sa intram pe aceasta usa pentru ca era mai laterala si astfel mai ferita de orice zgomot. Am intrat inauntru dupa indicatiile date de Loni, care studiase in amanuntime felul aranjamentului camerelor, al intrarilor si al mobilierului. Inauntru ajunsi, am dispus aranjarea laditei cu explozibilul in dosul perdelei, pentru ca era singurul loc mai adapostit, pentru ca acolo fiind asezati cei care reprezentau regimul ororilor facute asupra muncitorilor. (...) Timpul l-am trecut stand de vorba si fumand in capatul tribunelor langa banca ministeriala. La ora 5 dimineata am aranjat mecanismul pentru functionare a maximului de timp, potrivind astfel la ora 3 sa se produca explozia; apoi am scos cuiul de siguranta, am inchis ladita cu cheia si, pe acelasi drum pe unde ne introdusesem, am parasit localul Senatului, incuind din nou usa principala pe unde intrasem. Pe cand coboram am auzit un zgomot si atunci am grabit iesirea. Sositi acasa, m-am culcat asteptand efectul, insa Loni, imediat dupa masa de la dejun, a plecat la cursuri in sala Facultatii, situata chiar langa intrarea in sala de sedinta a Senatului. Aceasta a facut-o pentru ca sa urmareasca mai de aproape efectul ce-l va produce explozia. Dupa ora 3, Loni a venit acasa foarte emotionat, povestind cele ce se petrecusera in urma exploziei in Sala Senatului. Pentru a se linisti, atat el cat si eu am luat bromura."

Şi românii basarabeni au decis soarta României

Buturuga mică răstoarnă carul mare - aşa ar putea fi caracterizată schimbarea de situaţie de la alegerile prezidenţiale din România. Când spun „buturuga” mă refer, în această situaţie, la diaspora română de peste hotare, cea care a decis, practic, soarta României şi candidatul care o va conduce de acum încolo. Iată de ce am spus tot timpul până la aceste alegeri, mai ales în emisiunea „Mai aproape de Europa” de la Vocea Basarabiei (pe care o realizez de la Bucureşti, pentru ascultătorii din R. Moldova), că românii din afara Ţării nu sunt deloc de neglijat. Fapt confirmat şi de către invitaţii mei, de fiecare dată.
Diaspora, care a votat în proporţie de 78,88% pentru Traian Băsescu şi 21,14% pentru Mircea Geoană, a dat acum o lecţie şi şi-a arătat forţa. De aici în colo, este evident că va deveni o miză politică şi nu va mai mai putea fi neglijată pe viitor.
Cât despre românii din R. Moldova, aceştia, prin mobilizarea lor, au fost şi ei parte la această victorie: au dat un semnal clar României că este obligată de acum în colo să nu îi mai uite!
Românii basarabeni şi-au făcut intrarea în viaţa politică din dreapta Prutului!

Vom avea alegeri anticipate !

Liderul Partidului Democrat Marian Lupu a obţinut doar 53 de voturi din cele 61 necesare pentru alegerea sa ca şef al statului, in cea de a doua incercare a Parlamentului de la Chişinău de a-l desemna pe preşedintele ţării. Lupu a fost singurul candidat care a participat la scrutin, la propunerea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), ce reuneşte cele trei partide aflate la guvernare la Chişinău, potrivit NewsIn. In mod normal, acest al doilea eşec consecutiv al Parlamentului de la Chişinău de a alege preşedintele va duce la convocarea de noi alegeri anticipate, care insă nu pot avea loc mai devreme de toamna anului viitor. Preşedintele Parlamentului, liberalul Mihai Ghimpu, care este şi şeful interimar al statului, işi anunţase zilele trecute intenţia de a propune schimbarea modalităţii de desemnare a preşedintelui, in cazul unui nou eşec.

Ucraina ar putea adera la UE numai împreună cu Moldova

Ucraina ar putea să adere la Uniunea Europeană (UE) numai împreună cu Moldova. O afirmaţie în acest sens, citată de cotidianul rus Kommersant, a fost făcută de către reprezentanţi ai UE la o reuniune cu diplomaţi ucraineni, transmite DECA-press. „Conform unei tradiţii neoficiale a UE, extinderea se produce în grup, iar pentru ca într-un viitor îndepărtat Ucraina să devină membră a familiei europene ea trebuie să-şi găsească un partener de grup”, a explicat un oficial europeană la Bruxelles. „Ucraina a căzut de acord cu acest raţionament şi a acceptat în calitate de partener Republica Moldova”, a mai adăugat oficialul, numele căruia nu a fost făcut public de publicaţia Kommersant.
„Formal, şi noi am ales Moldova în calitate de partener, dar de facto nu am avut alte soluţii”, a spus o sursă informată din cadrul diplomaţiei de la Kiev.
Publicaţia moscovită scrie că integrarea concomitentă a Ucrainei şi a Moldovei comportă şi o serie de riscuri pentru Kiev, unul dintre care este legat de nerecunoscuta republică moldovenească nistreană.
Pe de altă parte, Kommersant notează că în timpul apropiat situaţia ar putea să se schimbe în sens pozitiv. Publicaţia o citează pe Benita Ferrero-Waldner, care a făcut declaraţii optimiste la adresa noii conduceri a Moldovei în contextul relaţiilor cu Uniunea Europeană.

Vladimir Ţurcan: „Voi părăsi fracţiunea PCRM”

La câteva ore după eşuarea alegerilor preşedintelui RM şi declanşarea, de facto, a unor noi anticipate, deputatul PCRM Vladimir Ţurcan susţine că ortacii săi comunişti nu l-au votat pe Lupu din lipsă de curaj, că decizia plenarei este una greşită şi că el ar putea să formeze degrabă o nouă fracţiune parlamentară.
- Dle Ţurcanu, după ultimele declaraţii pe care le făcuserăţi jurnaliştilor, toată lumea se aştepta ca astăzi să votaţi pentru Lupu. Ce s-a întâmplat că n-aţi votat?
- Eu am spus că vom încerca, la plenară, să-i convingem pe toţi membrii fracţiunii să participe la votare. Din păcate, decizia plenarei a fost negativă. Cred că este o decizie greşită, fatală chiar, nu numai pentru partid, dar şi pentru soarta RM. De aceea, având informaţia că cel puţin opt nu vor avea curaj să iasă la votare, am considerat că nu are rost să votăm patru-cinci. Totodată, din acest moment, suntem absolut liberi în sensul identificării comportamentului nostru de mai departe.
- Este posibil să treceţi în alt partid?
- Mă gândesc, deşi nu cred că e vorba de o trecere în alt partid. Mai degrabă voi părăsi fracţiunea PCRM şi mă voi gândi la activitatea mea politică de mai departe. Evident că voi rămâne pe aripa stângă a câmpului politic, dar trebuie să văd cum anume voi activa în continuare. În timpul cel mai apropiat, voi anunţa şi presa despre aceasta.
- Dle Ţurcanu, câţi eraţi, totuşi, cei care ar fi fost gata să voteze pentru Lupu?
- Cel mai interesant este faptul că mai mulţi colegi de-ai mei comunişti au pledat, la plenară, pentru ca întreaga formaţiune a PCRM să iasă la vot. Credeam cu toţii că decizia va fi pozitivă, dar… Nu are rost să ne ocupăm de matematică şi să calculăm dacă aceştia au fost 25 sau 30, dar situaţia anume asta este.
- Şi atunci de ce măcar opt nu v-aţi rupt de fracţiune, ca să votaţi?
- Fiecare îşi are motivarea sa. Eu cred că unora nu le-a ajuns curaj. Asta nu e vina, ci problema dumnealor. Dar timp mai este pentru ca şi ei să-şi expună poziţia, şi eu sunt convins că o vor face, după ce eu personal şi alţii vom face următorul pas.
http://hotnews.md/?p=16506
- Adică veţi forma o nouă fracţiune parlamentară împreună cu alţi deputaţi comunişti?
- Posibil. Eu, în principiu, am hotărât ce o să fac, dar mai avem câteva zile ca să ne formulăm activitatea ulterioară.
- Şi atunci cum veţi merge la anticipate?
- Anume pentru asta trebuie să ne pregătim. Oricum, nu cred că vom avea alegeri mai devreme de toamna anului viitor, aşa că mai avem timp…
- Dl Diacov a dat de înţeles că, astăzi, comuniştii au început să-şi sape groapa. Care este, la momentul de faţă, situaţia în PCRM?
- Eu consider că e tensionată. Dar Dl Diacov foloseşte uneori aşa unele expresii, unele metafore. Vă aduceţi aminte că a fost cândva ziarist?!

Şansele de alegere a preşedintelui R. Moldova, în creştere

Sansele de alegere a presedintelui pe 7 decembrie au crescut in comparatie cu data de 10 noiembrie, cand a avut loc prima tentativa de alegere a sefului statului, sunt de parere analistul politic Igor Botan si vicepresedintele Partidului Democrat (PDM), Oleg Serebrian, transmite corespondentul Agerpres. "Sanse exista, dar impartasesc punctul de vedere ca totul se va decide luni dimineata. Este de ajuns ca unu-doi deputati comunisti sa se indrepte spre urne si ar putea sa creeze un model de comportament pentru alti deputati, in cazul in care conducerea PCRM va boicota alegerile", a declarat Botan vineri seara la emisiunea "Cabinetul din umbra" de la Jurnal TV. Printre scenariile posibile, analistul a enumerat faptul ca Vladimir Voronin poate transmite deputatilor sa decida cum le dicteaza constiinta; delegarea a opt deputati; sau decizia de boicotare si atunci exista riscul de scindare a fractiunii, care va duce la o reactie in lant. "Neparticiparea la alegeri inseamna nu doar boicot, dar chiar subminarea R. Moldova", a declarat el, amintind ca, in ajunul alegerilor parlamentare anticipate, Voronin a declarat scrutinul drept plebiscit. "Daca a fost plebiscit, rezulta ca PCRM ignora rezultatele unui plebiscit", a spus Botan.

Botan nu a exclus existenta unui grup de persoane in PCRM care doresc sa voteze. In acelasi timp, el nu a exclus faptul ca PCRM nu va mai desfasura plenara, pentru a nu le da ocazia deputatilor respectivi sa-si expuna pozitia si respectiv sa atraga de partea lor si alti membri. In loc de plenara, Voronin ar putea sa discute cu fiecare deputat in parte, pentru a-i convinge sa nu-l voteze pe Lupu, a opinat Botan. Oleg Serebrian a opinat ca sansele de alegere a presedintelui sunt ceva mai mari ca la 10 noiembrie, "desi nu putem fi nici prea siguri si nici excesiv de optimisti. Declaratiile nu lasa prea mult temei de optimism". Potrivit lui, intalnirea lui Lupu cu Voronin a fost fara un rezultat palpabil, dar intalnirea cu Filat da o anumita speranta. "Aceste intrevederi au avut o valoare simbolica, Lupu trebuia sa faca acest gest sa convinga liderul opozitiei sa-si dea votul. Intalnirea lui Filat a infirmat ca in interiorul Aliantei nu ar exista un punct de vedere unanim pentru alegerea presedintelui", a spus Serebrian. Potrivit lui, sansele de scindare a PCRM sunt foarte mari, orice s-ar intampla pe 7 decembrie, si aceasta din cauza slabirii lui Voronin. El nu a exclus ca deputatii comunisti care vor vota pentru Lupu sa se regaseasca ulterior in PDM.Z.O.

Cum ne-a moldovenizat Imperiul Rus

Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 după Tratatul de la Bucureşti. A urmat o scurtă perioadă de autonomie, după care presa şi toate instituţiile şi şcolile moldoveneşti au fost închise şi înlocuite cu altele ruseşti. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, Basarabia a fost supusă unui intens proces de rusificare. Şcoala, Biserica şi Serviciul militar au devenit principalele instrumente de rusificare. Procesul de rusificare al acestui teritoriu a fost purtat şi prin colonizarea unor reprezentanţi ai altor etnii din Imperiul Rus, din spaţiul germanic sau din Imperiul Otoman : Ruşi şi ucrainieni desigur, dar şi germani, evrei, bulgari şi găgăuzi. Simultan, s-a implementat la populaţia moldoveană băştinaşă ideia că, spre deosebirea populaţiilor din Moldova apuseană, din Ardeal, din Ţara Românească sau din Dobrogea, ea nu poate fi românească iar limba ei nu poate fi numită română, fiindcă încă din acea perioadă, Imperiul Rus nu îi recunoştea altă identitate, decât cea moldovenească. Prin această politică, procentul populaţiei locale în recensăminte a scăzut continuu :

* Recensământ rusesc din 1817: 86% români
* Recensământ rusesc din 1856: 74% români
* Recensământ rusesc din 1897: 56% români.

Deşi Imperiul Rus recunoştea măcar identitatea moldovenească, nu a făcut nimic pentru a o ocroti, a lăsat bisericile moştenite de la Principatul Moldovei în paragină, a preferat să clădească altele noi de stil rusesc, în domeniul toponimiei a rusificat nenumărate denumiri, iar când avea de ales între o denumire moldovenească şi alta tătară sau turcă, a preferat-o sistematic pe aceasta din urmă (Cahul, Ismail, Bender şi Akkerman, nu Frumoasa, Obluciţa, Tighina şi Cetatea Albă).

Despre Crăciunul pe stil nou

În ziua Crăciunului, tot românul sărbătoreşte naşterea lui Dumnezeu, sărbătoare care nu reprezintă numai cadourile, bradul şi colindele. Pentru neamul nostru, această mare sărbătoare provine direct din dreapta credinţă a strămoşilor noştri – ortodoxia.
Reforma calendaristică (trecerea la stilul nou – semicatolic) în biserica ortodoxă a fost înfăptuită în anul 1923, având scopul de a mişca fundamentele bisericii apostolilor lui Hristos, de către un grup de masoni, printre care şi patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – Miron Cristea. Reforma în societate a fost impusă forţat, adesea ajungându-se la forme barbare spre a face credincioşii să renunţe la sărbătorirea după stil vechi.
În Basarabia, această reformă neortodoxă a întâmpinat cea mai puternică rezistenţă. Cu aportul patriarhului pomenit şi a oamenilor cu care avea strânse legături, jandarmeria intra în casele oamenilor de Crăciunul pe nou şi îi forţa să se înfrupteze, în timp ce conform calendarului vechi era perioadă de post; de asemenea, se cunosc cazuri de blocare a bisericilor la data de 7 ianuarie ş.a. În acest fel, în Basarabia, respectarea stilului vechi a devenit un mod de mărturisire a credinţei strămoşeşti în faţa atacatorilor anti-ortodocşi (masoni, în cazul dat) care au pătruns în biserică. Basarabia este unica regiune din România, unde această rezistenţă a avut sorţi de izbândă, astfel încât începând cu anul 1938 s-a permis oficial sărbătorirea conform calendarului ortodox.
Sărbătorirea Crăciunului la data de 25 decembrie nu are nici o legătura cu apropierea de neamul românesc, ci dimpotrivă, dat fiind faptul că a fi român înseamnă în primul rând a fi ortodox. Aceasta este o problemă ce ține strict de credința ortodoxă și nu are nici o legătură cu politica, de aceea rezolvarea ei nu ţine sub nici o formă de clasa politică. Popularizarea calendarului nou bisericesc este o formă mai subtilă de globalizare, de apropiere de „civilizaţia” europeană.
Rămâne la discernământul fiecăruia să aprecieze situaţia creată. Domnul în ajutor!

Ghimpu a început să-şi adune electorat unionist

Declaraţia aparţine politologului transnistrean, Andrei Safonov, care astfel a comentat recentele declaraţii făcute de Preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, despre faptul că “ruşii trebuie să locuiască în Rusia, iar Moldova trebuie să fie populată de români“. “Ceea ce ţine de ultimele declaraţii făcute de Preşedintele interimar al Moldovei, eu cred că are nişte calcule exacte – mobilizează sub drapelele sale electoratul unionist, pentru ca, probabil în viitor, dacă nu va fi ales Preşedintele, să înceapă pregătirile pentru alegerile anticipate“, a declarat Safonov, adăugând că “deja acum fiecare partid începe să-i atragă de partea sa pe cei care le poate fi de folos“.
Politologul a accentuat că din partea şefului statului “astfel de declaraţii sunt inacceptabile“ şi reprezintă “mai degrabă declaraţii ale anilor 1989-1990, decât ale anilor 2009“. Totodată, Safonov nu a exclus posibilitatea ca “odată cu acutizarea luptei politice, astfel de declaraţii vor veni nu doar din partea lui Ghimpu, dar şi din partea altor politicieni“.Preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, a declarat, marţi, 1 decembrie, în cadrul unei manifestaţii organizate de autorităţile Chişinăului cu ocazia Zilei Unirii, că potrivit “vrerii Domnului“ Moldova ar trebui să fie populată de români. “Eu mă închin celor care au luptat pentru pace, pentru democraţie, pentru existenţa vrerii Domnului ca pe acest pământ să locuiască românii, în Rusia – ruşii, în Franţa – francezii, în Germania – nemţii“, a declarat Preşedintele interimar al Moldovei, liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, în cuvântul său de salut la manifestaţia organizată de autorităţile Chişinăului cu ocazia Zilei Unirii.Tot în aceeaşi zi, Ghimpu a declarat jurnaliştilor, că este român şi nici măcar cea mai înaltă funcţie în stat ocupată actualmente de acesta nu-l va determina să-şi schimbe obiceiul de a sărbători Ziua Naţională a României.
sursa: omg.md

Uniunea Sovietică şi Basarabia

După prăbuşirea Imperiului Rus din 1917, în Basarabia a fost creat un “sfat al ţării”. Moldova a devenit o republică independentă pe 2 decembrie 1917. Dată fiind situaţia militară, care punea în pericol noul stat (în acel moment, guvernul bolşevic ducea tratative cu Germanii pentru a le preda toată partea vestică a fostului Imperiu Rus, iar armata rusă înfometată se debandase, transformându-se în cete de jefuitori), "Sfatul Ţării" a apelat la Regatul României pentru a trimite trupe care să asigure pacea. Trupele au intrat în Basarabia pe 13 decembrie. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat pentru unirea cu România. Ulterior Uniunea Sovietică a refuzat să recunoască unirea şi a pornit un amplu program de propagandă a ideii că România ar fi un stat imperialist multi-etnic. Basarabia a rămas parte a României până în 1940 când URSS a anexat din nou teritoriul, împreună cu nordul Bucovinei.
Convenţia din 28 octombrie 1920, prin care Imperiul Britanic, Franţa, Italia şi Japonia recunoşteau suveranitatea română în Basarabia, nu a fost recunoscută de URSS. Moscova nu a recunoscut nici măcar porţiunea care stipula că la cererea Rusiei Consiliul Ligii Naţiunilor avea dreptul de a arbitra o eventuală dispută ruso-română asupra Basarabiei. Pe scurt, Kremlinul insista că România a ocupat ilegal Basarabia. Moscova a susţinut, de asemenea, activităţi revoluţionare în Basarabia, conduse de bolşevici infiltraţi.
Conform documentelor oficiale NKVD, peste 15.000 de români din Bucovina au fost deportaţi în Siberia doar în 1940 . Acţiunile sovietice au culminat cu o serie de masacre, cel mai cunoscut fiind Masacrul de la Fântâna-Albă, când un număr de app. 3.000 de români care încercau să se refugieze în România au fost blocaţi de trupe ale NKVD şi un număr estimat la 200 dintre ei au fost ucişi la "Fântâna Albă".
Teritoriul RSS Moldovenească a fost compus din Basarabia (cu excepţia Basarabiei de Sud, atribuită Ucrainei) şi o parte din teritoriul fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenească (Transnistria), fondată în 1924 pe teritoriul Ucrainei. În documentul de creare al RSSA Moldovenească din 12 octombrie 1924 frontiera de vest a republicii nu a fost trasată de-a lungul râului Nistru, ci de-a lungul Prutului. În RSSA Moldovenească s-a implementat ideologia unei identitate moldovenească separată, inclusiv definirea unei limbii moldoveneşti, distinctă de cea română. A fost introdus alfabetul cirilic şi multe expresii ruseşti.
În Basarabia, guvernarea sovietică a iniţiat o politică de asimilare a etnicilor români. Mai întâi regiunea a fost divizată în două Republici Socialiste Moldoveneşti, iar o regiune sudică - Bugeacul, a fost redenumit Oblastul Izmail şi ataşat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene. Elita populaţiei româneşti a fost deportată în Siberia, la fel ca în Bucovina. Au fost aduşi colonişti ruşi şi ucrainieni în zonele golite de populaţia română deportată. Cei care se declarau români, iar nu moldoveni erau persecutaţi drastic de regimul comunist.
În perioada 1946-1947, ca rezultat a foametei organizate în RSS Moldovenească se estimează că au murit peste 300.000 de persoane, fiind înregistrate totodată multe cazuri de canibalism. În plus, populaţia fostei RSSAM, ca parte a RSS Ucraineană, a suferit de asemenea de foamete în anii 1930 când mai multe milioane de persoane au murit în Ucraina (vezi şi Holodomor).
Teritoriul Transnistriei a fost mult mai puternic industrializat faţă de restul Republicii, iar procesul de industrializare a fost însoţit de o colonizare a zonei cu populaţie rusă adusă în special din Federaţia Rusă. Deşi Republica Moldova avea cea mai mare densitate de populaţie din URSS, Moscova a stimulat în continuare aducerea de forţă de muncă din afară, inclusiv a celei cu o slabă calificare. Chiar şi Igor Smirnov, liderul actual al Transnistriei, a fost trimis în 1987 din Rusia la Tighina pentru a ocupa poziţia de conducere a unei întreprinderi. Acest proces a fost amplificat şi printr-o excesivă militarizare a zonei.

Comuniştii moldoveni dau semne de trădare

Spiritele politice de la Chisinau s-au incins inaintea celei de-a doua incercari de alegere a unui nou presedinte al Republicii Moldova care va avea loc luni 7 decembrie. Alianta pentru Integrare Europeana, aflata la guvernare, mai are nevoie de voturile a opt deputati comunisti pentru a-l alege presedinte pe fostul comunist Marian Lupu. In cazul in care va esua si acest tur de scrutin, vor trebui organizate alegeri parlamentare anticipate sau va fi pusa in miscare solutia actualului presedinte al Parlamentului de la Chisinau, Mihai Ghimpu, care a anuntat ca are in vedere modificarea Constitutiei. Deputatul comunist Vla­dimir Turcan pledeaza pentru alegerea presedintelui tarii la 7 decembrie, pentru a evita continuarea crizei politice din Republica Moldova, si a anuntat ca va incerca sa-si convinga si colegii de fractiune sa procedeze in acelasi mod, transmite Agerpres. Turcan a declarat presei ca la plenara Comitetului Central al Partidului Comunistilor, care urmeaza sa se desfasoare in zilele care vin, va pleda pentru depasirea situatiei de criza, aceasta insemnand votul in favoarea candidatului la functia de presedinte, care este Marian Lupu (foto). Turcan a spus ca nu a decis deocamdata cum va proceda in cazul in care PCRM va adopta o alta pozitie. De asemenea, Victor Stepaniuc, un alt deputat comunist despre care presa a scris ca ar face parte din grupul celor care opteaza pentru alegerea presedintelui, a declarat joi ca inca nu a luat nicio decizie in legatura cu modul in care va proceda pe 7 decembrie. In acelasi timp, alti deputati comunisti declara ca nu-l vor vota pe seful statului si resping posibilitatea ca in PCRM sa existe "tradatori".Impotriva anticipatelorAlegerile anticipate sunt unica posibilitate de depasire a crizei politice, a declarat deputatul Vadim Misin. Mai mult de jumatate din populatia Republicii Moldova este impotriva desfasurarii de alegeri anticipate, iar majoritatea covarsitoare a oamenilor opteaza pentru alegerea sefului statului prin vot direct, transmite Agerpres. In acelasi timp, nivelul de sprijin acordat partidelor politice ramane similar cu rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie, arata rezultatele unui sondaj prezentat miercuri la Chisinau. Opiniile formulate de respondenti releva ca Partidul Comunistilor (PCRM) ramane formatiunea cu cel mai inalt rating. Daca duminica viitoare ar fi organizate alegeri parlamentare, PCRM ar obtine 33%, Partidul Democrat (PDM) - 14%, Partidul Liberal Democrat (PLDM) - 11%, Partidul Liberal (PL) - 10%, Alianta Moldova Noastra (AMN) - 2% (fata de pragul electoral de 5%), circa 11% - nu ar vota in general, si restul, 19%, sunt indecisi. Astfel, partidele componente ale Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) ar detine impreuna circa 35%, iar PCRM - 33%, potrivit sondajului "Stare de spirit si tendinte prognozabile pentru Republica Moldova", desfasurat la comanda IDIS "Viitorul".Acest sondaj releva un trend usor ascendent pentru PCRM, PDM si PLDM, dar descendent pentru PL si AMN.Ingrijorare la KievMentinerea Republicii Moldova ca stat independent este in interesul strategic al Ucrainei, a declarat ieri Serghei Tighipko, candidat in alegerile prezidentiale din Ucraina. Tighipko s-a referit la afirmatiile presedintelui interimar Mihai Ghimpu, care a spus cu ocazia Zilei Unirii, ca este roman. In opinia lui Tighipko, "realizarea proiectului Romania Mare reprezinta o amenintare directa la adresa Ucrainei, iar ucrainenii au obligatia sa se opuna".sursa: ziua.net

UPDATE: O studentă de la Colegiul de Medicină moare lângă 3 spitale

O tânără de numai 18 ani a decedat aseară în jurul orei 22 la căminul nr.3 al Colegiului Naţional de Medicină şi Farmacie din capitală. Medicii de la ambulanţă sosiţi la faţa locului au constatat decesul acesteia. Tânăra a murit din cauza unei crize de astm bronşic, boală de care suferea. Căminul în care locuia aceasta este înconjurat de instituţii medicale însă salvarea a ajuns la faţa locului în mai mult de 20 de minute. Femeia de serviciu de la cămin a declarat la momentul tragediei fata nu era singură în odaie. Medicul coordonator de la salvare a spus că maşina a plecat la chemare în mai bine de 15 minute din cauza numărului mare de solicitări la care nu reuşesc să facă faţă. sursa: jurnal.md
Cine răspunde pentru acest lucru? Câţi oameni trebuie să mai moară ca Ministerul Sănătăţii să ia atitudine, că doar nu e primul caz de acest gen. E inadmisibil acest lucru, să stai vis-a-vis de Spitalul Republican, să mori de acutizarea unui păcătos astm bronşic iar ambulanţa să vină doar ca să constate decesul.
video 1
http://jurnaltv.md/#36592&20091203&36612&&3610&3595&3597
video 2
http://jurnaltv.md/#36593&20091203&36594&&3610&3595&3597
video 3
http://jurnaltv.md/#36686&20091203&36700&&3610&3595&3597

Sheriff - Steaua: Ochiul din peluză !

Articol preluat de UNIMEDIA

Ora 16.00, eram deja la Offside, locul de unde trebuia să pornim spre Tiraspol, s-a apropiat o domnişoară extrem de frumoasă de la Realitatea TV din România, ne-a mai luat la întrebări, m-a filmat pe mine în tricoul în care eram, pe care scria naţionalist român. Ora 17.00 am plecat de la Chişinău spre Tiraspol, organizaţi, în 8 autocare. Ăstea pe lângă celelalte 4 plecate din altă parte. A fost vesel drumul spre Tiraspol. La vamă, pentru a evita aglomerarea şi rândul interminabil de maşini şi autocare, am strâns de la cei 600 oameni care eram câte 10 lei şi am dat şpagă şefului de post vamal Tighina 6000 lei, domnului Evghenii nu ştiu cum, am trecut deci fără rând şi am mers spre stadion. La stadion am fost primiţi ca Al Quaeda la Washington. Ni s-au interzis tricoloarele atât româneşti, cât şi moldoveneşti, ni s-au interzis banerele, tobele, la fete li s-a interzis cu genţi să intre. În sfârşit am intrat la peluza sud, cca 800 oameni, la început cam speriaţi şi plini de entuziasm iar apoi spre sfârşitul primii reprize parcă a intrat duhul lui Lăcătuş în noi. Mulţimea a devenit roş-albastră şi s-a început... La un moment dat, mă gândeam că Gigi Becali o să organizeze transport Chişinău - Bucureşti la fiecare meci al Stelei, asta la cât de înflăcăraţi stelişti eram. Ei şi meciul ca meciul, egalul a fost scorul echitabil, incidente la peluză nu s-au înregistrat. Vreo 2 miliţieni transnistreni au ţinut şi ei tonul la cântecele noastre, ceea ce ne-a amuzat foarte tare, era un nene acolo care ne păzea, apoi ştia cuvintele la cântece mai bine ca mine. S-a încheiat meciul, am cântat Deşteaptă-te Române în peluză, apoi am strigat România şi desigur Becali eşti o mizerie , fără care nu se putea. La ieşirea de pe stadion am observat-o printre noi pe frumoasa şi curajoasa Oxana Iuteş de la ProTV, am început vreo doi să o aclamăm dar ne-am dat seama că poate se ruşinează dumneaei şi am început vreo 200 oameni să strigăm ProTV, cred că Oxana a remarcat acest lucru. Ieşind afară sub cordonul miliţienesc spre autocare, câţiva fani ai Şerifului au început să ne înjure şi să ne arate fundul şi chiar organele genitale (din păcate nu aveam microscopul la noi, se vede că-s mai aproape de Cernobâl). Tot ei ne-au strigat: "идите к себе домой молдаване ебучие, здесь русская земля" şi "румыны фашысты" ei şi multe alte prostii pe care n-am chef să le scriu. Apoi noi desigur le-am mai reproşat câte ceva şi s-a început, sticle, sticle, sticle. Eram câţiva ultraşi şi huligani de la Zimbru Chişinău şi când am început a scanda Zimbru, suporterii tiraspoleni au muţit pur şi simplu, he he, nu s-au aşteptat la aşa ceva, căci de Zimbru se tem ca dracu de tămâie, apoi s-a început o învălmăşeală şi deja a intervenit miliţia ! Ei, în fine, am plecat spre Chişinău, drumul parcă era de pe la Las Vegas, luminiţe şi beculeţe la tot pasul, maşini - câteva mii. Uite aşa s-a mai scurs o zi din viaţa mea, o zi, de neuitat, pe care n-o voi uita încă mult timp, de altfel ca şi bara lui Kapetanos.

Bustul poetului Grigore Vieru dezvelit la Iaşi

Bustul poetului basarabean Grigore Vieru a fost inaugurat în Parcul Copou din Iaşi, România. Consiliul Mondial Român a realizat un bust al omului de cultură basarabean trecut în nefiinţă la începutul acestui an. Cu prilejul Zilei Naţionale a României, edilii ieşeni au dezvelit bustul realizat în bronz de arhitectul Gheorghe Gheorghiţă în prezenţa unei delegaţii de peste Prut şi a reprezentanţilor Consiliului Mondial Român. „Tata spunea că nu a trecut Prutul, ci l-a sărit. Mă doare că la Chişinău lucrurile merg mai greu decât aici, unde deja există un bust şi o stradă care-i poartă numele", a spus Călin Vieru, fiul poetului. Bustul lui Grigore Vieru a fost amplasat pe una din aleile principale ale Parcului Copou pe care vor mai fi puse şi alte sculpturi dedicate scriitorilor trecuţi în nefiinţă în ultimii ani.sursa: Adevărul

1 decembrie – între început şi sfârşit

Pentru noi, românii basarabeni, ziua de 1 decembrie are o semnificaţie cu totul specială. Ea nu reprezintă o simplă sărbătoare naţională, nu doar o nouă ocazie de a vedea prietenii de cuget sau de a juca o horă. Această zi, pentru noi, este în primul rând o amintire despre înfăptuirea unui vis – formarea unei Românii Mari şi Libere – vis din care nu mai facem parte. Astfel, 1 decembrie este data la care basarabenii îşi uită prezentul şi se afundă cu sufletul în trecutul glorios.
În partea de vest a Prutului, însă, ziua naţională din anul acesta este una specială nu doar din perspectiva semnificaţiei sale istorice. 1 decembrie 2009 este ziua în care a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, eveniment ocolit cu iscusinţă de majoritatea posturilor mass-media.
Aplicarea acestui tratat are consecinţe tragice pentru statul român, iată doar câteva motive. Va creşte ponderea de vot a ţărilor mari din Europa: Germania (de la 8% la 17%), Marea Britanie, Franţa, Italia (8% -> 12%), astfel încât aceste 4 ţări vor deţine majoritatea, ponderea cumulată fiind de 53%. Statele membre nu mai au puterea de a-şi numi comisarii europeni, ci doar de a înainta candidaturi, care pot fi acceptate sau respinse de preşedintele comisiei europene. Va fi abolit veto-ul naţional în mai multe domenii: justiţie, imigraţie, energie, transport, turism, cultură, bugetul UE ş.a. Tratatul de la Lisabona constituie de facto constituţia unui stat federal, având superioritate faţă de constituţiile „provinciilor” sale, deci şi a României. Lesne de înţeles este că odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la Lisabona, România îşi încetează existenţa sa ca stat independent, devenind la nivel oficial o provincie a Uniunii Europene.
Drumul pe care va fi dusă România de autorităţile europene de-acum încolo, este în afara stăpânirii noastre. 1 decembrie 1918 a fost ziua întruchipării idealului unei Românii Mari şi Libere, în iunie 1940 România a încetat a mai fi mare, iar la 1 decembrie 2009 Ea şi-a pierdut şi libertatea.
Unire în Adevăr şi Libertate, fraţi români!

Polonia scoate simbolurile comuniste in afara legii

Presedintele polonez Lech Kaczynski a aprobat o lege ce prevede amenzi sau inchisoare pentru persoanele care detin sau cumpara simboluri comuniste, la 20 de ani de la prabusirea regimului totalitar. Noua lege a atras critici din partea parlamentarilor cu orientare de stanga si din partea altor observatori, care sustin ca prevederile si modurile sale de aplicare sunt ambigue, scrie Fox News. In textul legii nu se specifica o lista a simbolurilor interzise. Totodata, de sub incidenta acesteia au fost scoase emblemele utilizate in scopuri artistice sau educationale. Legea a fost inaintata de catre partidul de dreapta "Lege si Dreptate", aflat in opozitie, grupare care urmareste stergerea urmelor celor patru decenii de regim comunist.